Iubind torential. Ancora

Era primul martie cu zăpadă. Luminile sclipeau în geam provocându-mi simţiri vibrante. Acolo totul rămăsese la fel, neatins de timp. Priveam aceeaşi fereastră în spatele căreia nouă ani mai devreme mi se afla împlinirea. Atunci păşeam pentru prima dată în acest loc ce avea să îmi devină atât de drag.

Acum ieşeau la iveală amintiri dospite în trup şi suflet: sărutul pe ceafă, mâinile ude cântând la pian, paşii ingrijoraţi în ploaia torenţială, iubirea.  Era timpul să intru. El nu ştia de venirea mea şi nici că mă voi întoarce aici. Nu îmi puteam ascunde zâmbetul din ochi şi buze ştiind că în sfarşit îl voi revedea.

Am intrat în acel loc şi am bătut la uşă. Îi simţeam parfumul încă de pe coridor, probabil dintr-o iluzie olfactivă greu de stăpânit. Am lăsat bagajele pe podea şi mi-am netezit paltonul plin de zăpadă. A deschis.

Dragostea ţinea morţiş să mi se năpustească asupra lui, să îl prindă într-o îmbrăţişare şi să soarbă din buzele lui dorul nebun care i-ar fi trădat răceala. Însă printre picioarele lui se vedea o privire ghiduşă care mă studia. O fetiţă de vreo doi ani cu ochii verzi, exact ca ai lui.

Ceea ce îmi dorisem cel mai mult de la el aveam acum în faţa mea. O ancoră, o prelungire a sa, un rod al dragostei. Dar nu al dragostei noastre.

Un fior rece îmi strabatea întreg corpul şi ochii mei nu mai erau siguri de imaginea pe care o receptau: iubirea mea şi un copil.

7740b0e5c4dbab5697c4177a874b2999 (1)

Iubind torential (Pana la final)

„Cred că noaptea e un sfetnic bun.”

M-am trezit cu aceste cuvinte în gând şi cu apusul soarelui în parbrizul maşinii. Eram lângă el. Ii priveam mâinile ţintuite pe volan şi voiam să intuiesc unde mergem. Însă prezenţa sa lângă mine mă vindeca de toate întrebările. Ştiam că se va ocupa de toate aşa că nu îmi rămânea decât să îmi continui somnul pe umărul său.

Pe autostrada pustie maşina noastră era singurul ax viu ce resuscita liniştea oraşului. Cerul în culori pastelate prevestea o noapte ceţoasă. Am adormit din nou, cu un amalgam de sentimente în gând.

În timpul dragostei noastre, inimile străbătuseră toate canoanele iubirii. Mai rămânea acum să căutăm desăvârşirea. Sau liniştea a doi oameni ancoraţi într-unul singur. Nu, nu era nevoie să plecăm la mile distanţă pentru a o găsi. Ea exista şi pe bancheta din spate sub forma unui titlu de carte(Te iubesc până  la sfârşitul lumii– Marius Tucă) din care îi citeam poezii. Şi în şosetele pufoase pe care el mi le lua în derâdere când nu mai suportam durerea de picioare. Şi în ceaiul din termos făcut cu drag cu o oră înainte de plecare. Şi în leneveala de la hotel, de duminică dimineaţă imortalizată într-o fotografie haioasă cu mine zburlită printre toate pernele. Călătoria era un reglaj benefic trupului. Căci liniştea o găsisem deja. Oriunde era iubitul meu.

 

Imagine

Iubind torential

(…)

Însăşi Parisul îmi devenea întunecat, acoperit de frământările mele. 

Turnul Eiffel, de atâtea ori visat şi acum în faţa mea rămăsese doar un punct de sprijin al cerului încă cenuşiu. Nici aici nu îmi era bine. Oraşul iubirii, oraşul inimii mele nu mă împlinea. Ci îmi amintea de iubirea trăită în el.

De aceeaşi dragoste nesfârşită de acum câţiva ani. Care acum zăcea în mine fără vreo şansă de a se desăvârşi. Începeam să renunţ.

Era prima oară când nu mi-o adunam pe toată în suflet cu iscusinţa unui om conştient de povara lui. Ci o lăsam să se stingă. Fără să o apăr, fără să o strâng în braţe.

Imagine

7

Dragul meu,

Astăzi îţi doresc mai multă răbdare şi mai mult timp.

Astăzi reînoiesc jurământul şi te aştept din nou aici.

Îţi îngrijesc paşii ce uneori se duc departe

Şi te urc pe cele mai înalte culmi ale munţilor pe care ţi-ai dorit să îi escaladezi

Dar şi pe culmile celor mai pure sentimente

Astăzi îţi picur în suflet linişte şi nesfârşită dragoste.

Te port în trupul meu, neatins de răutăţile lumii.

Astăzi mă ofer ca om de nădejde pentru tine

Îţi scriu cu toată dăruirea, nu dintr-o apucătură poetică

Simt cu toată fiinţa aceste cuvinte pe care le scriu şi sper ca iubirea mea să îţi fie acoperiş pentru toate tristeţile.

Să nască în tine trăiri unice şi să îţi amintească faptul că eu sunt cu tine, din tine.

Necondiţionat şi atemporal.

La mulţi ani!

Imagine