Pericol de superficialitate

A plecat cu avionul său privat.

A făcut escală în orașul Îndreaptăţigreşelile , a curățat câteva străzi de pe bulevardele cele mai pustii (îi era rușine să le curețe pe cele din locurile populate, ca nu cumva să i se pună o etichetă) și apoi a revenit la statutul său de aristocrat.

Cu ani în urmă şi-a propus să nu se mai întoarcă în locurile din care a plecat.

S-a gândit că decât să își păstreze întipărită în minte imaginea unui drum plin de noroi și mocirlă din care s-a ridicat, mai bine să renunțe la anii de tinerețe, să se prefacă că nu i-a avut niciodată, să pretindă că s-a născut la 30 de ani.

Culmea era că toată lumea l-a crezut.

Avea fler, charismă, putea manipula ușor orice și pe oricine, cum la fel de ușor făcea abstracție de prejudecăți. Se preta la orice pentru a ajunge pe cele mai înalte culmi.

Că tot veni vorba, chiar a ajuns pe muntele Adevărului, cel mai înalt pe care l-a urcat vreodată.

Acolo a fost nevoit să recunoască câte pietre i-au atârnat în bocanci și i-au îngreunat drumul către vârf.

Desigur, a recunoscut  doar amenințat de abisul prăpastiei care îi limita megalomania.

Nu a schițat niciun gest de căință când a avut acel moment de confesiune în față eului său.
Se simțea deasupra tuturor, chiar și deasupra orgoliului său, care țipa în ecou că el e triumfătorul.

Gustase din toate plăcerile vieții, simțea că niciodată nu își va pierde libertățile.

Știa că e căutat de Poliția Moralității, și chiar îl incita acest lucru, îl lua ca pe un joc din care mereu ieșea învingător, și de care la un moment dat chiar se plictisise.

Îi plăcea să se afișeze în grupuri de oameni inferiori lui, să le vorbească despre iahturile cu care a traversat două dintre Oceanele Disprețului, și să creeze mirare și adulație împrejurul său.

Când i se vorbea despre sărăcie schița un zâmbet ironic și afirma clar și răspicat în orice context că cei săraci sunt cei slabi, care nu sunt în stare să își creeze un drum încununat de succese.

Spunea cu încântare că nu a fost nevoit să cunoască mila, tristețea, supărarea sau eșecul.

Se îngrijea doar de setea de avuție și încerca să uite că la fiecare sfârșit de săptămână urma să își ispășească pedeapsa de a curăța șoselele orașului Indreaptatigreselile.

Pedeapsa a primit-o în urma intenției de fura fericirea altora.

Acum o execută și se bucură de mizeria luxoasă în care se află.