Traiesc in tine

Privirea ta de astăzi mi-a amintit că mă iubeşti.

Ochii tăi mi-au recompus povestea noastră şi m-au făcut să tremur de iubire.

Noi nu ne vom putea opri din iubit.

Nici întârzierea unui avion, nici zgomotul unui clopot, nici tunetul unei furtuni nu m-au destrămat din tine.

Sunt în continuare acolo.

Cum ţi-am spus odată, casa mea e sufletul tău. Şi nu îmi pasă dacă nu stau confortabil aici, lângă tot felul de vechituri, amoruri trecute şi suspine neetalate.

Când mi-ai oferit acest adăpost, am ştiut că l-au răcit toţi cei care au trecut prin el cu zăpadă pe pantofi.

Şi totuşi, e locul în care mă simt cel mai bine.

Căci eu am intrat goală în tine.

M-ai primit fără nimic şi mi-ai dat un înveliş minunat.

Mi-ai înfăşurat tălpile în pielea din palmă, ca nu cumva să îmi fie frig când voi păşi prin tine.

Mi-ai îmbrăcat coapsele în ţesături de vise nepermise şi apoi m-ai aşezat pe un gram de adorare.

Mi-ai mângâiat pântecul cu tâmpla ta fierbinte şi ai zâmbit ştiind că îţi voi fi mamă pentru pruncii tăi.

Mi-ai contopit umerii în reflexii de îmbrăţişări şi ai aşteptat să ripostez, căci mă strângeai prea tare.

Mi-ai condus mâinile spre cele mai tandre buze şi le-ai înfăşurat în sărutări ce m-au promis a ta pentru eternitate.

EM

the_hold_by_create_destroy-d3kpxqn

Anunțuri

Iubind torential (X)

 

În fotoliul lui era cald şi bine. Era locul în care îl aşteptam mereu când era plecat.

Adesea venea târziu…şi mă găsea dormind. De multe ori mă lua în braţe şi mă ducea în pat unde dormeam îmbrăţişaţi până a doua zi.

Mă săruta cu buzele sale reci, trecute prin vânt şi frig şi chiar prin somn inhalam cu nesaţ momentele cu el.

**

Alături de el, sacrificiile nu mai meritau să se numească aşa.

Nu mi-a fost frică să păstrăm relaţia doar pentru noi.

Pentru mult timp, coconul intimităţii mi s-a părut un adăpost potrivit iubirii noastre.

Căci trăiam cu convingerea că o dragoste purtată la lumina Soarelui e predispusă la vestejire.

Şi de multe ori am preferat să stăm la umbra unui copac în pofida ieşirilor în societate.

 Ne aşezam iubirea la poalele unui vişin şi ne înfruptam din fructele lui de fiecare dată când eram sufocaţi de dulceaţa vicleană a lumii.

Imagine

Iubind torential (IX)

*

M-am trântit în cearceaful alb în care ne-am iubit întâia oară.

Stăteam acolo, neclintită, aşteptându-l.

Orice sunet putea să indice prezenţa lui. Auzeam paşi pe holul scării şi încercam să îi reperez mersul.

Privirea  mea era aţintită asupra uşii. Mi se părea că îl aud. Că în orice moment va da uşa de perete şi mi se va aşeza pe braţe oftând.

Eram convinsă că orgoliul meu a murit încă de când l-am primit pe el în suflet. Aşa că nu avea de ce să îmi fie frică.

Dragostea pe care o purtam în mine era leac pentru orice durere. Ştiam că iubindu-l el va rezona bătăilor inimii mele, că oriunde ar fi fost, marea dragoste l-ar fi întors înapoi spre noi.

Această îndepărtare în care ne resemnasem era la nivelul materiei vii, înfăptuită de acei mulţi kilometri pe care oamenii îi numesc distanţă.

Dar sufletele noastre rămâneau la fel de împreunate ca până acum.

ba6bba61e0c8dbc6032d6a9d7a08d0ac

Scrisoare

Dragul meu,

Nu m-ai lăsat să îţi îngrijesc sufletul amputat de durere carnală.

Nu ţi-am putut plânge rănile dar ţi-am salvat amintirile.

Şi dacă vei veni, te voi îmbrăca cu pielea mea fierbinte de dor.

Te voi hrăni cu buzele mele vinovate de iubire.

Te voi adăpa cu râuri de clipe fericite.

Te voi adăposti la pieptul meu şi vei putea face din el depozitul tău de lacrimi.

Te voi lăsa să mă foloseşti.

Te voi lăsa să baţi dărăbana pe mine, să îţi propteşti fruntea pe umerii mei…

Îţi voi fi pian de lemn cu clape tocite.

Ai cânta la mine şi eu te-aş şti pe de rost.

Aş fi şi Do şi Re şi Mi şi aş scânci din clape până când m-aş strica de prea multă iubire.

Imagine