Iubind torential (VI)

*

– Alma, de câţi ani suntem împreună?

– Doisprezece, îi răspund ascuţit netezindu-mi rochia în oglindă.

– Şi mă mai iubeşti? Mă întreabă învăluindu-mă în braţele lui…

– Nu am cum altfel. Eşti din mine, te iubesc. Îi spun strângându-i braţele mai tare înspre mine.   Ce-ţi veni? Tu nu mă întrebi niciodată lucruri din astea.

– Mai sunt eu acelaşi ca acum doisprezece ani? Rosteşte îngrijorat măsurându-se în oglindă.

– Uite ridurile, uite un fir alb…

– Îl întorc spre mine şi îi sărut ochii… Ridurile nu înseamnă nimic pentru mine. Decât dovada că…la cât de mult m-ai privit, încep să ţi se tocească ochii.

– Crezi că trebuia să o aleg pe cea neagră? Îl întreb aşezându-mi rochia.

– Nu. E bine aşa.

– Ba nu e bine, aş schimba-o cu cea neagră. Zici că sunt o adolescentă. Cine mai poartă crem la treizeci si doi de ani? La ce m-am gândit oare?

Vin imediat.. îi spun deschizându-mi fermoarul interminabil.

**

Îi simt privirea pe spate… şi acum ne mai e poftă unul de altul…

Mâinile lui sunt capabile să îmi modeleze simţirile şi poate că de aceea am simţit mereu că sunt din lut.

El… cred că e plămădit din ceară… a ars de atâtea ori pentru mine! Nu ştiu în ce moment i s-a topit verticalitatea…

Imagine

Anunțuri

5 gânduri despre „Iubind torential (VI)

  1. „…la cât de mult m-ai privit, încep să ţi se tocească ochii.”

    Sublim!!!

    Am citit postul tau chiar in timp ce ascultam melodia asta

    Poate ca si de aceea mi-a intrat in suflet.

    Te pup!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s