Iubind torential (XXIII)

– Alma, ce ai făcut?

M-au înţepat în coaste aceste cuvinte. Vocea lui gravă mi-a trezit raţiunea şi abia atunci am realizat ce se întâmplase.

Culpabilitatea atârnă mai greu decât plumbul. O simţeam acum pe pielea mea. Îmi presa toate oasele şi îmi făcea tâmplele să zvâcnească.

– Iartă-mă!

Am articulat vinovat, fiind conştientă că părerea mea de rău şi nici măcar o implorare a iertării şi primirea acesteia nu ar putea reconstrui tot ce am dăruit instinctului.

Mereu i-am spus iubitului meu că e avantajat. De vârstă, de experienţa care i-a fost călăuză în luarea deciziilor.

Eu hotărâsem să vând casa noastră albă şi plină de amintiri. Renunţam la ceea ce îmi adusese cea mai mare fericire, dintr-un capriciu.

Însă nu am vrut niciun moment să plec de acolo sau să nu îmi mai împart viaţa cu marea dragoste.

Ambiţia mea nebună m-a găsit vulnerabilă şi m-a împins în prăpastie.

Vroiam să vadă că şi dacă sunt locuită de el în toate celulele mele, pot oricând să îl gonesc din mine.

Dar ori de câte ori l-am alungat, el de fapt a rămas.

Când greşea, se oferea să îmi rămână în suflet ca samaritean.  Îmi dovedea că poate habita acolo spălându-mi ferestrele sufletului ca să văd mai bine spre viitor, fără a cere nimic în schimb.

Nu întotdeauna am  înţeles dragostea lui. Uneori mi-o livra inertă şi nu puteam decât să o privesc. Alteori o găseam brodată în dantele fine şi parfum permanentizat în trup.

Mulţi ani am răscolit iubirea aceasta, încercând să găsesc în ea un şablon. Acea mare dragoste din pelicule care nu şchiopăta niciodată  şi care îi împlinea pe cei doi, unindu-i pentru totdeauna.

Dar căutând atât de departe, mă îndepărtam de realitate şi primeam în schimb miraje şi vise dispersate.

Fericirea mea stătea şi în defectele lui.

Şi acum el trebuia să repare o greşeală a mea. Nu reuşisem încă să scap de instincte. Mă întorceam la ele de fiecare dată când construiam punţi din impulsuri.

(…)

Iubirea merită acceptată în orice formă a ei: rotundă dar alterată de rutină, nemărginită dar mlăştinoasă, tocită dar liniştită.

Nu există formă de iubire perfectă, iar dacă ne vom încăpăţâna să o căutăm, ne va muri cea autentică, pe care celălalt o nutreşte pentru noi.

SANY 843

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s