Iubind torential (XXIV)

Deşi timpul ne transformă chipurile, ne intrigă vieţile, ne încurcă dorinţele..  noi tot ne amestecăm în el.

Îi  temperăm răzvrătirile şi ne apărăm codul genetic de urmele lui.

Ne împotrivim când vrea să ne treacă pragul anilor mai repede decât convenisem, şi îi cerem extra-clipe când nu ne mulţumeşte sfârşitul unei zile sau al unei poveşti.

(…)

Anii ce i-au atins chipul m-au adus pe mine în sufletul său. Rătăcirile şi incertitudinile care i-au brăzdat Cerul de atâtea ori acum aveau să dispară.

Dar până să îmi sădească rădăcini de dragoste în suflet, a avut nevoie de timp.

Când l-am privit întâia oară era învelit în povestiri. Ochi clevetitori şi voci încruntate ţeseau curajoase istorisiri despre viaţa sa niciunde expusă până atunci.

Dar nimeni nu ar fi putut şti ce a existat doar între pereţii unui destin.

Tot timpul a fost cel care mi-a tapetat în minte adevărul bărbatului iubit.

Şi multe clipe fugite din matca lor şi-au regăsit rostul abia când am început să existăm noi.

Însă până atunci a trebuit să ne scuturăm vieţile de imprudenţă.

Căci odată ce ne începusem dragostea, sângele nostru fiert de iubire năvălea pe un drum necunoscut…

Imagine

Anunțuri

7 gânduri despre „Iubind torential (XXIV)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s