Iubind torential (XXXV)

Tudor şi-a agăţat sacoul în cuier şi a venit la picioarele mele pentru a mă descălţa. Ştia că nu suport tocurile de zece, indiferent câtă eleganţă emană un stiletto roşu combinat cu un zâmbet duchenne.

Mi-a luat gleznele în palme şi mi-a scos pantofii.

În mod obişnuit, atingerea lui era leac pentru toate supărările pe care tot el mi le pricinuia. Acum am profitat că se afla la picioarele mele. L-am întrebat despre noi, de parcă toate acele ori în care ne-am promis unul altuia nu au fost de ajuns.

Acum speram să nu îi îmbătrânească iubirea. Şi să îmi lase uşi întredeschise.

Să fie transparent, ca atunci când îmi era doar prieten. Îmi încredinţa judecăţile lui, îmi mărturisea incertitudinile şi îşi păstra în mine secretele.

Aş fi vrut să fie aşa mereu, dar da, iubirea e vicleană. Chiar şi cele mai curate iubiri te fac să îl răneşti pe celălaltul tău.

(…)

Toţi avem nevoie să credem în ceva. Unii cred în noroc, alţii în destin, alţii în propriile idealuri.

Eu cred în iubire nesfârşită. Şi sunt convinsă că mai sunt mulţi ca mine. Cred, în ciuda miilor de divorţuri încheiate chiar azi la tribunal. Şi  în ciuda cuvintelor tăioase cu care aruncăm în celălalt, nu din lipsă de iubire, ci din neputinţă.

Îl pot iubi pe EL şi dacă mâine divorţez. Şi dacă locuim în colţuri diferite ale lumii.

Şi dacă ştiu că nu e cel mai bun bărbat din lume ..

Imagine

Anunțuri

6 gânduri despre „Iubind torential (XXXV)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s