Iubind torential XXXVI

Când am intrat în cameră m-am izbit de parfumul de ambră ce zăcea în aer şi mai ales în pielea lui. Ştia că nu îi pot rezista când aroma aceea se absoarbe în el. Cămaşa albă cu butoni atârna pe umeraş, urmând să îi ascundă trupul rănit. Oglinda era complicele lui. Îi reflecta cicatricea de pe umăr şi îmi amintea de nefericirea care ne-a schimbat.

Toate astea îmi provocau un sentiment de dăruire necontenită şi a nu ştiu câta oară aveam să cedez.

(…)

 

L-am prins într-o îmbrăţişare din care aş fi vrut să mă molipsesc cu durere, să se mute la mine în trup toate rănile şi el să rămână senin şi curat.

Vocea lui mi-a şoptit dragoste netulburată. Bărbatul meu îmi era păpuşar al inimii. În mâinile lui se aflau iţele care o făceau să se mişte. Şi orice pas al ei depindea de ticăitul inimii lui, etajată pe a mea, despărţită de un înveliş epidermic.

 

Imagine

Anunțuri

Un gând despre „Iubind torential XXXVI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s