Iubirea mea,
Opreşte maşina, nu mai goni aşa!
Coboară şi plimbă-ţi paşii pe pământul rece
Păşeşte spre mine şi pulsează-mi viaţă în piept
Căci eu te aştept cu credinţă la mile distanţă de sufletul tău
Vino! Şi îţi voi răbda durerile şi le voi plânge în mine
Îmi voi petici braţele cu rănile tale
Îţi voi spăla trupul de păcate şi vom trăi în atemporalitate
Vom privi în vremea trecută şi fericită
Tu doar coboară, opreşte maşina…
Eh, muză tăcută. Norocos este cel căruia i-ai închinat cuvintele.
Dezaripatule, sunt sigură că vei găsi şi tu acest noroc într-o muză.
Frumos! Felicitări!
sunt complet de acord cu Dezaripatul… cine te are e foarte norocos 🙂
Mulţumesc fetelor!