Iubind torential (Pana la final)

„Cred că noaptea e un sfetnic bun.”

M-am trezit cu aceste cuvinte în gând şi cu apusul soarelui în parbrizul maşinii. Eram lângă el. Ii priveam mâinile ţintuite pe volan şi voiam să intuiesc unde mergem. Însă prezenţa sa lângă mine mă vindeca de toate întrebările. Ştiam că se va ocupa de toate aşa că nu îmi rămânea decât să îmi continui somnul pe umărul său.

Pe autostrada pustie maşina noastră era singurul ax viu ce resuscita liniştea oraşului. Cerul în culori pastelate prevestea o noapte ceţoasă. Am adormit din nou, cu un amalgam de sentimente în gând.

În timpul dragostei noastre, inimile străbătuseră toate canoanele iubirii. Mai rămânea acum să căutăm desăvârşirea. Sau liniştea a doi oameni ancoraţi într-unul singur. Nu, nu era nevoie să plecăm la mile distanţă pentru a o găsi. Ea exista şi pe bancheta din spate sub forma unui titlu de carte(Te iubesc până  la sfârşitul lumii– Marius Tucă) din care îi citeam poezii. Şi în şosetele pufoase pe care el mi le lua în derâdere când nu mai suportam durerea de picioare. Şi în ceaiul din termos făcut cu drag cu o oră înainte de plecare. Şi în leneveala de la hotel, de duminică dimineaţă imortalizată într-o fotografie haioasă cu mine zburlită printre toate pernele. Călătoria era un reglaj benefic trupului. Căci liniştea o găsisem deja. Oriunde era iubitul meu.

 

Imagine

Iubind torential

(…)

Însăşi Parisul îmi devenea întunecat, acoperit de frământările mele. 

Turnul Eiffel, de atâtea ori visat şi acum în faţa mea rămăsese doar un punct de sprijin al cerului încă cenuşiu. Nici aici nu îmi era bine. Oraşul iubirii, oraşul inimii mele nu mă împlinea. Ci îmi amintea de iubirea trăită în el.

De aceeaşi dragoste nesfârşită de acum câţiva ani. Care acum zăcea în mine fără vreo şansă de a se desăvârşi. Începeam să renunţ.

Era prima oară când nu mi-o adunam pe toată în suflet cu iscusinţa unui om conştient de povara lui. Ci o lăsam să se stingă. Fără să o apăr, fără să o strâng în braţe.

Imagine

7

Dragul meu,

Astăzi îţi doresc mai multă răbdare şi mai mult timp.

Astăzi reînoiesc jurământul şi te aştept din nou aici.

Îţi îngrijesc paşii ce uneori se duc departe

Şi te urc pe cele mai înalte culmi ale munţilor pe care ţi-ai dorit să îi escaladezi

Dar şi pe culmile celor mai pure sentimente

Astăzi îţi picur în suflet linişte şi nesfârşită dragoste.

Te port în trupul meu, neatins de răutăţile lumii.

Astăzi mă ofer ca om de nădejde pentru tine

Îţi scriu cu toată dăruirea, nu dintr-o apucătură poetică

Simt cu toată fiinţa aceste cuvinte pe care le scriu şi sper ca iubirea mea să îţi fie acoperiş pentru toate tristeţile.

Să nască în tine trăiri unice şi să îţi amintească faptul că eu sunt cu tine, din tine.

Necondiţionat şi atemporal.

La mulţi ani!

Imagine