Iubind torential (Pana la final)

„Cred că noaptea e un sfetnic bun.”

M-am trezit cu aceste cuvinte în gând şi cu apusul soarelui în parbrizul maşinii. Eram lângă el. Ii priveam mâinile ţintuite pe volan şi voiam să intuiesc unde mergem. Însă prezenţa sa lângă mine mă vindeca de toate întrebările. Ştiam că se va ocupa de toate aşa că nu îmi rămânea decât să îmi continui somnul pe umărul său.

Pe autostrada pustie maşina noastră era singurul ax viu ce resuscita liniştea oraşului. Cerul în culori pastelate prevestea o noapte ceţoasă. Am adormit din nou, cu un amalgam de sentimente în gând.

În timpul dragostei noastre, inimile străbătuseră toate canoanele iubirii. Mai rămânea acum să căutăm desăvârşirea. Sau liniştea a doi oameni ancoraţi într-unul singur. Nu, nu era nevoie să plecăm la mile distanţă pentru a o găsi. Ea exista şi pe bancheta din spate sub forma unui titlu de carte(Te iubesc până  la sfârşitul lumii– Marius Tucă) din care îi citeam poezii. Şi în şosetele pufoase pe care el mi le lua în derâdere când nu mai suportam durerea de picioare. Şi în ceaiul din termos făcut cu drag cu o oră înainte de plecare. Şi în leneveala de la hotel, de duminică dimineaţă imortalizată într-o fotografie haioasă cu mine zburlită printre toate pernele. Călătoria era un reglaj benefic trupului. Căci liniştea o găsisem deja. Oriunde era iubitul meu.

 

Imagine

Anunțuri

Un gând despre „Iubind torential (Pana la final)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s