Cum ne moare o iubire (continuare)

(…)

Şi dacă iubirea nu mai e de ce ne mai întoarcem unul în celălalt? Din nevoia fericirii care izbutea numai din ea. Din drag pentru iubirea noastră moartă şi pentru că nu găsim altă cale înapoi spre ea. Ne-am obişnuit cu vieţi diferite unite de câteva clipe înghesuite în această căutare. Fiecare revedere, fiecare regăsire scormoneşte în noi simţăminte ciudate nedefinite de cuvinte.

Tu de ce te mai întorci la mine? Din dor de ea şi de visele ei neîmplinite şi din speranta că ar putea din ea să mai răsară un strop de fericire. Pentru chimia noastră, pentru ancora mea pe care încă o vreau de la tine. Pentru că nu o putem uita şi pentru că tu mă ştii cu toate monstruozităţile mele, cu toată neputinţa dar şi cu toată pasiunea pe care ţi-o smulgeam din piept când mă dăruiam ţie.

Te mai caut chiar dacă începi să te degradezi în mine. Iţi ştiu locul, îţi ştiu şi timpii în care îţi întorceai privirea spre mine.  Pot să aud încă vocea ta iubindu-mă, chiar dacă ea a încetat demult să îmi mai vorbească sincer. Da, iubitule, poate că ai omorât iubirea, dar eu încă o mai port în suflet. Nu am ce sa fac cu ea, e mereu aici. Nu pot să ţi-o dau iar în mâini pentru că nu o vei preţui.

Dacă ai fi ca înainte te-aş iubi la fel.

10632580_794098117318252_1124728513026805130_n

Anunțuri