Cum ne moare o iubire(III)

Marea dragoste. Îmi doream atât de mult să îmi ajungă în suflet, încât am acceptat să îți fiu ancoră. Am fost ancoră. Și mi-a plăcut să te iubesc intens ca într-o nebunie, să atârni doar de mine, să te cufund în râsete zgomotoase de plăcere, să te caut și să te cer înapoi din înstrăinare. Să știu că ești totul, să îmi găsesc liniște în tine, să îți croiesc drum înapoi spre mine la fiecare rătăcire. Mi-a plăcut la nebunie să îți fiu ancoră, să mă apropii de palmele tale divine. Mi-a plăcut la nebunie iubirea ta matură, silabisită în stropi de ploaie.

Mi-a plăcut să cred că tu vei fi singura si marea iubire. Tu mă ascultai zâmbind. Mi-a plăcut la nebunie să mă topesc pe tine, să nu simt altceva decât trupul tău pe al meu, să mă îmbăt din tine. Să ne iubim des, profund, cu ochii închiși. Să căutăm împreună trăiri ancestrale și să avem convulsii de iubire până la orefuz. Să ne trezim cu trupurile tremurânde și să nu știm unde suntem.

Mi-a plăcut la nebunie să fiu dependentă de tine. Să mă leg de tine cu sufletul și să îmi fie cuib pielea ta. Să explorez prin tine, să aflu cum se simt sentimente nemaiîntâlnite și nedenumite. Mi-a plăcut la nebunie să caut un alt cuvânt pentru te iubesc. Te respir. Îmi plăcea la nebunie să te respir. Și tu erai atât de conștient că nu vei fi doar tu. Dar mă lăsai să fiu fericită.

ți mulțumesc!

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s